reduceri si promotii 2018
Definitie flagrant - ce inseamna flagrant - Dex Online

flagrant definitie

FLAGRÁNT, -Ă adj. Evident, izbitor, incontestabil. ◊ Flagrant delict = delict descoperit în momentul făptuirii lui sau înainte ca efectele lui să fi trecut. [< fr. flagrant]. adjectiv flagrant

FLAGRÁNT, -Ă adj. evident, izbitor. ♦ ~ delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui. (< fr. flagrant, lat. flagrans) adjectiv flagrant

*flagránt, -ă adj. (lat. flágrans, -ántis, d. flagrare, a arde). Comis chear [!] atuncĭ. Delict flagrant saŭ flagrant delict, delict, manifest, proaspăt. Prins în flagrant delict de furt, prins chear în momentu cînd fura, asupra faptuluĭ. adjectiv flagrant

flagránt (izbitor, evident) (fla-grant) adj. m., pl. flagránți; f. flagrántă, pl. flagránte adjectiv flagrant

flagrant a. comis în acea clipă: flagrant delict, prins asupra faptului. adjectiv flagrant

FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ◊ Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din fr. flagrant. adjectiv flagrant

FLAGRÁNT, -Ă, flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, vădit, evident. În veacul capitalist... totul s-a făcut în grabă, sub imboldul nestăvilit al setei de cîștig, cu o totală și flagrantă desconsiderare a ființei umane. BOGZA, V. J. 183. ◊ Flagrant delict = delict descoperit chiar în momentul săvîrșirii lui sau înainte ca efectele lui să se fi consumat. adjectiv flagrant

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului flagrant

flagrant   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flagrant flagrantul flagrantă flagranta
plural flagranți flagranții flagrante flagrantele
genitiv-dativ singular flagrant flagrantului flagrante flagrantei
plural flagranți flagranților flagrante flagrantelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z