flămând definitie

flămấnd (flămấndă), adj. Care simte senzația de foame, înfometat. – Mr. flămunt, megl. flămund, istr. flămănt.Lat. famelicus, cu l propagat (*flamelicus) sau expresiv, cf. 3415 și ulterior disimulat *flamen(i)cus; consoana finală ca în stîng.Der. flămînjós, adj. (flămând); flămânjúne, s. f. (foame); flămânzáre, s. f. (Trans., deșert, parte a corpului unui animal); flămânzénie, s. f. (starea unei persoane care postește); flămânzí, vb. (a-i fi foame; a provoca foamea); flămânzícă, s. f. (plantă, Drama nemorosa); flămânzílă, s. m. (poreclă dată persoanelor veșnic flămânde). – [3419] adjectivflămând

flămấnd adj. m., pl. flămấnzi; f. flămấndă, pl. flămấnde adjectivflămând

flămând a. 1. care sufere de foame; 2. fig. lacom. [Cf. lat. FAMULENTUS]. adjectivflămând

FLAMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Flandra. ◊ (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit în nordul Belgiei. (< fr. flamand) adjectivflamand

flămî́nd, -ă adj. (lat. *famulentus [d. famis, foame], de unde s´a făcut *flamuentus, *flămuînd, apoĭ flămînd; it. famulento). Căruĭa ĭ-e foame. Fig. Doritor: flămînd de glorie. – Vechĭ și flo-. adjectivflămînd

FLĂMẤND, -Ă, flămânzi, -de, adj. (Adesea substantivat) Care simte senzația de foame, căruia îi este foame; înfometat, famelic. – Et. nec. adjectivflămând

FLĂMÎ́ND, -Ă, flămînzi, -de, adj. (În opoziție cu sătul) Care simte senzația de foame, căruia îi e foame. Își aduse aminte că feciorul îi vine de pe drum lung, că-i trudit și mai ales flămînd. SADOVEANU, B. 57. Flămînd și gol, făr-adăpost. COȘBUC, P. I 207. Lupului îi scăpărau ochii și-i sfîrîia gîtlejul de flămînd ce era. CREANGĂ, P. 23. ◊ Fig. Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămînzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pămîntul. EMINESCU, O. I 88. ◊ (Substantivat) Sătulul nu crede flămîndului. Flămîndului pîinea-i e în gînd. adjectivflămînd

*flamánd, -ă s. și adj. Din Flandra; Olandez din Belgia. adjectivflamand

flamand a. din Flandra: dialect flamand. ║ m. locuitor de acolo. adjectivflamand

FLAMÁND2, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei. adjectivflamand

flamánd adj. m., s. m., pl. flamánzi; adj. f., s. f. flamándă, pl. flamánde adjectivflamand

FLAMÁND, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Flandrei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Flandrei sau flamanzilor (1), privitor la Flandra ori la flamanzi. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (1). – Din fr. flamand. adjectivflamand

FLAMÁND1, -Ă, flamanzi, -de, adj. Din Flandra, care aparține Flandrei sau populației ei. Limbă flamandă.Rubens, cel mai mare pictor al școalei flamande. ODOBESCU, S. III 124. adjectivflamand

Flămânda f. 1. sat și schit în jud. Argeș; 2. sat în jud. Vâlcea. adjectivflămânda

flămând ca un lup expr. a fi foarte flămând. adjectivflămândcaunlup

a fi mai flămând cu ochii decât cu burta expr. a fi dornic de cunoaștere / de învățătură. adjectivafimaiflămândcuochiidecâtcuburta

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiflămând

flămând   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flămând flămândul flămândă flămânda
plural flămânzi flămânzii flămânde flămândele
genitiv-dativ singular flămând flămândului flămânde flămândei
plural flămânzi flămânzilor flămânde flămândelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z