flăcăuandru definitie

flăcăŭándru m. Flăcăĭandru. substantiv masculinflăcăŭandru

FLĂCĂIÁNDRU, flăcăiandri, s. m. Flăcău mai tânăr; adolescent, flăcăuan. [Pr.: -că-ian-.Var.: flăcăuándru s. m.] – Flăcău + suf. -andru. substantiv masculinflăcăiandru

FLĂCĂUÁNDRU s. m. v. flăcăiandru. substantiv masculinflăcăuandru

FLĂCĂUÁNDRU, flăcăuandri, s. m. Flăcăiandru. În locul tovarășului dorit, văzură un flăcăuandru care stătea cu spetele întoarse spre ei. BUJOR, S. 21. substantiv masculinflăcăuandru

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiflăcăuandru

flăcăuandru   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flăcăuandru flăcăuandrul
plural flăcăuandri flăcăuandrii
genitiv-dativ singular flăcăuandru flăcăuandrului
plural flăcăuandri flăcăuandrilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z