fixitate definitie

FIXITÁTE s.f. Stare, caracter a tot ceea ce este fix; imobilitate, nemișcare, înțepeneală, imuabilitate. [Cf. fr. fixité]. substantiv femininfixitate

FIXITÁTE s. f. stare, caracter a ceea ce este fix; imobilitate, nemișcare. (< fr. fixité) substantiv femininfixitate

*fixitáte f. (d. fix; fr. fixité). Calitatea de a fi fix: fixitatea priviriĭ. Chim. Proprietatea corpurilor care nu se volatilizează pin [!] mijloacele ordinare. Fig. Starea lucrurilor care nu se schimbă: fixitatea ideilor, opiniunilor. substantiv femininfixitate

fixitáte s. f., g.-d. art. fixitắții substantiv femininfixitate

fixitate f. caracterul lucrului fix. substantiv femininfixitate

FIXITÁTE s. f. Starea, caracterul, însușirea a ceea ce este fix; nemișcare, neclintire; imobilitate; stabilitate. – Din fr. fixité. substantiv femininfixitate

FIXITÁTE s. f. Starea, caracterul a tot ceea ce este fix; imobilitate, imuabilitate. Alți pești așteaptă încremeniți, paralizați, deși presimt parcă, în îngrozitoarea lor fixitate, ce are să li se întîmple. BOGZA, C. O. 303. Ochii ei pierdeau cu-ncetul fixitatea lor grozavă. MACEDONSKI, O. I 87. substantiv femininfixitate