reduceri si promotii 2018
Definitie fixare - ce inseamna fixare - Dex Online

fixare definitie

FIXÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fixa și rezultatul ei; fixaj. [< fixa]. substantiv feminin fixare

fixáre s. f., g.-d. art. fixắrii substantiv feminin fixare

FIXÁRE s. f. Acțiunea de a (se) fixa și rezultatul ei. – V. fixa. substantiv feminin fixare

FIXÁRE s. f. Acțiunea de a fixa. 1. Înțepenire, prindere, întărire într-un loc din care să nu se poată clinti. Șuruburi de fixare. 2. Stabilire, determinare, hotărîre. Ilie Zăganu va răspunde de măsurarea întovărășirii și de fixarea celor patru tarlale, după plan. MIHALE, O. 393. 3. (Chim.; rar) Împiedicare a unui corp de a se volatiliza. 4. Operația de dizolvare a sărurilor de argint din stratul sensibil al materialului fotografic, nedescompuse sub influența luminii. 5. Pătrundere a colorantului în fibra textilă (în vopsi­torie și la imprimeria textilă), astfel ca să reziste la spălat, la lumină și la diverși agenți chimici. ♦ Acoperire cu un fixativ. substantiv feminin fixare

FIXÁ vb. I. tr. 1. A face să fie fix, nemișcat; a înțepeni, a întări (undeva). ♦ A privi țintă pe cineva sau ceva. ♦ refl. A se stabili undeva, a se statornici. 2. A stabili, a hotărî. 3. A dizolva sărurile de argint nedescompuse de lumină de pe un material fotografic. 4. A face să intre colorantul într-o fibră textilă, astfel încât el să reziste la spălare, la lumină etc. [< fr. fixer]. verb tranzitiv fixa

fixa, fixez v. r. (tox.) a-și injecta un drog în venă. verb tranzitiv fixa

fixá (a ~) vb., ind. prez. 3 fixeáză verb tranzitiv fixa

FIXÁ vb. I. tr. 1. a face să fie fix; a înțepeni, a întări (undeva). ◊ a privi țintă pe cineva sau ceva. 2. a stabili, a hotărî un preț, un termen etc. 3. a dizolva sărurile de argint nedescompuse de lumină de pe un material fotosensibil. 4. a face să intre colorantul într-o fibră textilă, astfel încât el să reziste la spălare, la lumină etc. II. refl. 1. a se hotărî, a se decide. 2. a se stabili undeva. (< fr. fixer) verb tranzitiv fixa

fixà v. 1. a face fix, a înțepeni; 2. a privi fix, a aținti; 3. a se așeza statornic: a-și fixa domiciliul la București; 4. a determina, a evalua: a fixa prețul. verb tranzitiv fixà

FIXÁ, fixez, vb. I. 1. Tranz. A înțepeni, a prinde, a întări ceva într-un loc din care să nu se poată clinti. Bucata de lemn o fixez De un capăt... Vreau să lucrez stema Republicii mele În traforaj. CASSIAN, H. 37. Cei patru oameni Fixează baionetele la armă. CAMIL PETRESCU, V. 43. ◊ Fig. Să mai lase pe hîrtie ca să treacă-al său condei Ce fixează note de-aur pe al foilor temei ? MACEDONSKI, O. I 128. ◊ Refl. Se fixase mai solid pe tălpile panto­filor... hotărît să nu se miște nici chiar de pe marginea trotuarului. C. PETRESCU, A. 324. ♦ A se uita țintă lă cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. Evantia, inti­midată de atîția ochi care o fixau, pășea încet. BART, E. 81. ◊ Fig. Prin fereastră mă fixează luna rece. MACEDONSKI, O. I 124. ♦ Refl. A se așeza în mod stabil undeva, a se stabili, a se statornici. Iar am plecat mai departe, De teamă să nu mă fixez. TOPÎRCEANU, S. A. 12. 2. Tranz. A stabili. Sfatul popular a fixat prețurile.Încerc să fixez ziua după calendar, dar cine a mai ținut socoteală de zile ? CAMIL PETRESCU, U. N. 340. Doctorul... de la prima vedere i-a fixat diagnosticul. BART, E. 45. ♦ Refl. A se hotărî. În privința asta nu m-am fixat. 3. Tranz. (Chim.; rar) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedeca să se volatilizeze. Fixez mercurul.Refl. pas. Corpurile volatile se fixează, combinîndu-se cu alte substanțe. 4. Tranz. A dizolva sărurile de argint, nedes­compuse sub influența luminii, din stratul sensibil al materialului fotografic. 5. Tranz. (În vopsitorie și în imprimeria textilă) A face să pătrundă colorantul în fibra textilă astfel ca să reziste la spălat, la lumină și la diverși agenți chimici. ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. verb tranzitiv fixa

FIXÁ, fixez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva (rar pe cineva) într-un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mișcat, clintit. ♦ A se uita țintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ Refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A stabili un termen, o oră, un preț etc. anumit; a determina. ♦ Refl. A se hotărî, a se decide. 3. (Chim.) A aduce un corp într-o stare din care să nu se mai schimbe, a împiedica să se volatilizeze. 4. A trata cu un reactiv chimic materialele fotografice developate, pentru a le face insensibile la acțiunea luminii. 5. A face ca un colorant să pătrundă în structura fibrei textile sau a pieii, astfel încât fibra sau pielea să nu se mai decoloreze (ușor). ♦ A acoperi un desen cu un fixativ. – Din fr. fixer. verb tranzitiv fixa

*fixéz v. tr. (fr. fixer, d. fixe, fix). Fac fix, înfig, înțepenesc: a fixa o scîndură la gard. Fig. Asigur: a fixa victoria. Determin, evaluez: a fixa un preț. Opresc definitiv: îmĭ fixez alegerea unuĭ lucru. Stabilesc: îmĭ fixez domiciliu undeva saŭ mă fixez undeva. Atrag, captivez: a fixa atențiunea cuĭva. Fac constant: a fixa un spirit ușuratic. Privesc lung, fix: omu bine crescut nu fixează pe nimenĭ. verb tranzitiv fixez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fixare

fixare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fixare fixarea
plural fixări fixările
genitiv-dativ singular fixări fixării
plural fixări fixărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z