fistic definitie

fistíc (fistíci), s. m. – 1. Arbore din țările calde cu fructe conținînd sîmburi comestibili. – 2. (S. n.) fructul fisticului. – Var. (înv.) fîstîc. Tc. fistik, arab. fostuq, per. festuq (Șeineanu, II, 173; Lokotsch 620; Ronzevalle 124), cf.ngr. φυστίϰι, alb. festek (Meyer 100), lat. med. festechum, fr. fustet, sp. alfóncigo, port. fistico; cf. forma paralelă din per. pistaq, de unde ngr. πιστάϰη, lat. med. pistacia, fr. pistache, sp. pistacho, sl. pistikŭ. – Der. fistichiu, adj. (înv., verde gălbui; înv., extravagant), din tc. fistiki; fîstîci, vb. (a tulbura, a năuci, a zăpăci), probabil aluzie la culoarea palidă care caracterizează tulburarea, cf. sfecli; fîstîceală, s. f. (confuzie). substantiv masculinfistic

fistíc¹ (arbore) s. m., pl. fistíci substantiv masculinfistic

fistíc² (fruct) s. n. substantiv masculinfistic

fistic, m. nucșoară lunguiață conținând un sâmbure verde plăcut la gust, rodul oleaginos al arbustului cu acelaș nume (Pistacia vera). [Mold. făstâc = turc. FYSTYK]. substantiv masculinfistic

fístíc m. (turc. pers. fystyk, ngr. fistiki, vgr. pistáke, lat. pistácia, it. pistáccio, fr. pistache; vsl. pistikŭ). Vest. Un copăcel anacardiaceŭ originar din Persia (pistacia vera) care face niște fructe verzuĭ oleaginoase comestibile învălite [!] în două găocĭ. Fructul acestuĭ copăcel (pl. ob. n. fisticurĭ). – În est fîstîc (numai m.). substantiv masculinfistic

FISTÍC, (1) fistici, s. m., (2) s. n. 1. Arbore din țările calde cu flori mici de culoare verde și cu fructe conținând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (1), cu sâmburele verde, uleios și plăcut la gust. [Var.: (2) fâstấc s. m.] – Din tc. fıstıc, ngr. fistíki. substantiv masculinfistic

FISTÍC¹ s. m. Arbust cu flori verzi și cu fructe comes­tibile (Pistacia vera). substantiv masculinfistic

FISTÍC², fisticuri, s. n. Fruct al arbustului cu același nume, cu sîmburele verde, uleios și plăcut la gust cînd e prăjit. Ciocolată cu fistic. ▭ Ceruse feciorului să-i aducă din înghețata cu fisticuri. CAMIL PETRESCU, O. II 108. – Variantă: fîstî́c, fîstîci (ALECSANDRI, T. 449), s. m. substantiv masculinfistic

arachidă f. plantă (numită obișnuit fistic) din familia leguminoaselor, cultivată la tropice pentru uleiul gras al fructului ei. substantiv masculinarachidă