firuire definitie

credit rapid online ifn

firuí, vb. tranz. – A face fir: „Numai fata gazda-i / Pă firu ce firuiază / Cu ochiții lăcrimează” (Antologie 1980: 66). – Din fir (< lat. filum) + -ui. verb tranzitivfirui

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifiruire

firuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular firuire firuirea
plural firuiri firuirile
genitiv-dativ singular firuiri firuirii
plural firuiri firuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z