firimitură definitie

fărmătúră f., pl. ĭ. Bucățică care cade dintr´o bucată maĭ mare: fărmăturĭ de pîne [!]. – Și sf-: sfărmăturĭ de zid. Și fărămătură, fărîmătură și (vest) fărămitură, firimitură și frimitură. substantiv femininfărmătură

firimitúră, V. fărmătură. substantiv femininfirimitură

firimitúră s. f., g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri substantiv femininfirimitură

FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir). substantiv femininfirimitură

FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică foarte mică de pîine rămasă după ce se taie sau se rupe pîinea; p. e x t. bucățică foarte mică dintr-un aliment; fărîmâ. V. fărîmătură. Întinse brațul, arătînd un ogor îngust ca o fășie... Cum trăiește stăpînul acelui ogor ? Are pe dînsul o cămașă ca lumea ? Are la casa lui o firimitură de pîne ? CAMILAR, TEM. 8. Mama, însă, a ținut să mă convingă, în timp ce aduna firimiturile de pe masă, că nu se întîmplase nimic deosebit. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 75. Furnicile strîng, economisesc ca băcanii, bob cu bob, firimitură cu firimitură. DELAVRANCEA, T. 62. substantiv femininfirimitură

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifirimitură

firimitură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular firimitu firimitura
plural firimituri firimiturile
genitiv-dativ singular firimituri firimiturii
plural firimituri firimiturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z