firișór n., pl. oare. Firicel, firușor. Filament. S. m. V. firușor. substantiv neutru firișor
firișór s. n., pl. firișoáre substantiv neutru firișor
FIRIȘÓR, firișoare, s. n. Firicel. – Fir + suf. -ișor. substantiv neutru firișor
FIRIȘÓR, firișoare, s. n. Diminutiv al lui fir. Din colțul buzei i se scurge pe bărbie un firișor de sînge. CAMIL PETRESCU, U. N. 401. substantiv neutru firișor
| firișor | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | firișor | firișorul |
| plural | firișoare | firișoarele | |
| genitiv-dativ | singular | firișor | firișorului |
| plural | firișoare | firișoarelor | |