firesc definitie

firésc, -eáscă adj. Conform firiĭ, natural. adjectivfiresc

firésc¹ adj. m., f. fireáscă; pl. m. și f. firéști adjectivfiresc

firésc² s. n. adjectivfiresc

firesc a. natural. ║ firește adv. negreșit, bine-înțeles. adjectivfiresc

FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii; al naturii, din natură. 2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. – Fire + suf. -esc. adjectivfiresc

FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Conform legilor na­turii; al naturii, din natură. Căci stă în legea acea fi­rească Că o zăpadă să se topească Cînd raza-asupră-i se va lăsa. BOLLIAC, O. 141. Apoi judeca fieșcare ce deosibită frumuseță poate fi de a vedea toate acestea firești podoabe. GOLESCU, Î. 81. 2. De la sine înțeles, natural, obișnuit, normal. Lite­ratura noastră trebuie să-și găsească temelia firească în popor. SADOVEANU, E. 16. Convorbirea părea astfel că a ajuns la marginea ei firească. D. ZAMFIRESCU, R. 157. Se făcea vorbă multă; și era lucru firesc să se facă. CREANGĂ, A. 152. ◊ (Adverbial) Neologisnml intră firesc acolo unde e nevoie de el. SADOVEANU, E. 34. ♦ (Substan­tivat, n.) Naturalețe. De aici acea putere, sănătate, liniște, seninătate; acel firesc și acea identitate între plăsmuirile artistului și ideile lui. GHEREA, ST. CR. II 130. adjectivfiresc