FIORITÚRĂ s.f. (Muz.) Notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executându-se după fantezia interpretului; înfloritură. [Pron. fio-. / < it. fioritura]. substantiv femininfioritură
FIORITÚRĂ s. f. (muz.) ornament vocal constând dintr-o notă sau grup de note care servesc să împodobească melodia, executându-se după fantezia interpretului. (< it. fioritura) substantiv femininfioritură
*fĭoritúră f., pl. ĭ (it. fioritura). Înfloritură, ornament (în muzică orĭ în altele). substantiv femininfĭoritură
fioritúră (fio-) s. f., g.-d. art. fioritúrii; pl. fioritúri substantiv femininfioritură
FIORITÚRĂ, fiorituri, s. f. Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obișnuite, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseța. [Pr.: fi-o-] – Din it. fioritura. substantiv femininfioritură
FIORITÚRĂ, fiorituri, s. f. (Muz.; mai ales la pl.) Ornament muzical constînd dintr-o notă sau un grup de note (indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decît cele obișnuite) care se adaugă la fraza muzicală pentru a o înfrumuseța. – Pronunțat: fio-. substantiv femininfioritură
fioritură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fioritură | fioritura |
plural | fiorituri | fioriturile | |
genitiv-dativ | singular | fiorituri | fioriturii |
plural | fiorituri | fioriturilor |