FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorín, fiorínt s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino. substantiv masculinflorin
fiorint substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fiorint | fiorintul |
plural | fiorinți | fiorinții | |
genitiv-dativ | singular | fiorint | fiorintului |
plural | fiorinți | fiorinților |