FIÓRD s.n. Golf marin adânc și strâmt, cu maluri abrupte, care se întâlnește mai ales pe coasta de apus a Norvegiei. [Pron. fi-ord. / < fr. fiord, fjord, norv. fjord]. substantiv neutrufiord
fiórd (fi-ord) s. n., pl. fiórduri substantiv neutrufiord
FIÓRD, fiorduri, s. n. Golf marin îngust, sinuos și intrat adânc în uscat, cu maluri abrupte și înalte. [Pr.fi-ord] – Din fr. fjord. substantiv neutrufiord
FIÓRD, fiorduri, s. n. Golf maritim îngust, care intră adinc în uscat, cu maluri abrupte, sinuoase și înalte caracteristic pentru coasta de apus a Peninsulei Scandinavice. În suflet port o lume minunată... Fiorduri, munți, priveliști, din Sahara Ies rînd pe rînd din noaptea minții mele. TOPÎRCEANU, P. O. 65. Pastorul trece cu luntrea prin fiorduri, printre stînci ascuțite. GHEREA, ST. CR. I 253. – Pronunțat: fi-ord. substantiv neutrufiord
fiord substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fiord | fiordul |
plural | fiorduri | fiordurile | |
genitiv-dativ | singular | fiord | fiordului |
plural | fiorduri | fiordurilor |