Alege sensul dorit: fior -substantiv masculin fior -substantiv neutru

fior definitie

fiór (-ri), s. m. – Senzație ușoară de frig, însoțită de tremur. Lat. febris (Pușcariu 616; Candrea-Dens., 593; REW 3230; DAR; Giuglea, LL, I, 172), cf. comel. fiora „febră”. Rezultatul normal, *fiore, a primit un sing. analogic, format pe baza pl. fiori (după Pușcariu și Candrea-Dens., ar trebui plecat de la un lat. *februm. Der. înfiora, vb. (a scutura; a face să tremure, a speria; a agita, a scutura ușor; a neliniști, a tulbura); înfiorător, adj. (cumplit, înspăimîntător, cutremurător). Pentru fioros, cf. fiară. Înfiora nu pare a fi cunoscut în Banat (ALR, I, 100), cf. mr. nhiuredz, nhiurare, pe care Pascu, I, 100, le explică printr-un lat. *infebrāre. substantiv masculinfior

fiór m. (lat. *fĕbrum, îld. fĕbrĭs, frigurĭ, febră, ca alior d. helléb(ŏ)rus. Cp. cu lăor și cĭur). Tremurătură pe care o simțĭ din cauza friguluĭ, a frigurilor saŭ a emoțiuniĭ: a simți un fior, niște fiorĭ; mĭ-a trecut un fior pin [!] trup; trec, mă pătrund fioriĭ. substantiv masculinfior

fiór (fi-or) s. m., pl. fióri substantiv masculinfior

fior m. 1. tremurătură cauzată de frig sau de friguri; 2. fior cauzat de o emoțiune violentă. [Cf. lat. FEBRIS, friguri]. substantiv masculinfior

FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or.Pl. și: fioruri] – Lat. febris. substantiv masculinfior

FIÓR, fiori, s. m. (Uneori în legătură cu verbe ca: « a cuprinde », « a lua », « a apuca », « a trece », « a da » etc.; uneori întărit prin determinările « rece » sau « de gheață ») Senzație (ușoară) de frig (însoțită uneori de tre­mur); p. ext. emoție vie trezită de un sentiment puternic (mai ales de frică), zguduire nervoasă. Lui Damian îi trecu un fior rece prin șira spinării. V. ROM. noiembrie 1953, 12. Un val de sînge cald i se sui în obraz, un fior o străbătu. SADOVEANU, O. IV 67. Îi bate tare pieptul ș-o trece un fior. MACEDONSKI, O. I 244. ◊ Fig. După larma paserilor mărunte ale stuhurilor, s-a făcut liniște deodată și pe luciul lin s-a stîrnit un fior abia văzut. SADOVEANU, N. F. 86. Fiori iuți de vînturi ușoare însuflețeau, în răstimpuri, neclin­tirea frunzișului negru și picături de apă mari cădeau grele pe pămînt. HOGAȘ, M. N. 178. Nu știu ce fior de primăvară străbate versurile d-voastră. VLAHUȚĂ, O. A. 463. – Pl. art. și: (s. n., neobișnuit) fiorile (DELAVRANCEA, v. v. 169). substantiv masculinfior

FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie provocată de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fi-or.Pl. și: fioruri] – Lat. febris. substantiv neutrufior

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifior

fior  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fior fiorul
plural fiori fiorii
genitiv-dativ singular fior fiorului
plural fiori fiorilor
fior  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fior fiorul
plural fiori fiorii
genitiv-dativ singular fior fiorului
plural fiori fiorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z