fionc definitie

fĭonc n., pl. urĭ (ngr. fĭóngos, d. it. fiocco, moț, cĭuf). Mold. Fundă, nod elegant făcut dintr´o cordică. – Pop. și fĭong (ca frang îld. franc). substantiv neutrufĭonc

FIÓNC s. n. v. fiong. substantiv neutrufionc

FIÓNG, fionguri, s. n. (Înv. și reg.) Fundă (făcută din panglici cu ciucuri) purtată de femei ca podoabă (pe cap). [Var.: fiónc s. n.] – Din ngr. fiónkos, tc. fiyonga. substantiv neutrufiong

FIONC s. n. v. fiong. substantiv neutrufionc

FIONG, fionguri, s. n. Fundă făcută din panglici (de obicei cu ciucuri) și folosită ca podoabă. O fată înaltă, subțire... cu o coadă groasă de aur pe spate, legată cu un fiong albastru. IBRĂILEANU, A. 25. Se opri dinaintea unei oglinzi, unde se prefăcu că-și îndreaptă și-și mai resfiră legătoarea lată de la gît, întocmită subt bărbie într-un mare fiong auriu. HOGAȘ, M. N. 31. Kera Varvara poartă testemel ? – Poartă... cu fiong mare pe ureche. ALECSANDRI, T. 1270. – Variantă: fionc (SADOVEANU, O. IV 97) s. n. substantiv neutrufiong

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifionc

fionc  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fionc fioncul
plural fioncuri fioncurile
genitiv-dativ singular fionc fioncului
plural fioncuri fioncurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z