reduceri si promotii 2018
Definitie finit - ce inseamna finit - Dex Online

finit definitie

FINÍT, -Ă adj. 1. Care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. 2. (Despre produse) Care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. // s.n. Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei care au existență limitată și se pot transforma unele în altele. [Cf. fr. fini, lat. finitus]. adjectiv finit

FINÍT, -Ă I. adj. 1. care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. ♦ (mat.) număr ~ = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. II. s. n. categorie filozofică desemnând caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor și proceselor în spațiu și în timp. (< fr. fini, it. finito, lat. finitus) adjectiv finit

*finít n., pl. urĭ (d. finesc, ca sfîrșit, d. sfîrșesc). Rar. Sfîrșit, fine. adjectiv finit

!finít1 adj. m., pl. finíți; f. finítă, pl. finíte adjectiv finit

finít2 s. n. adjectiv finit

finit n. sfârșit: așteptând tristul lui finit BOL. adjectiv finit

FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito. adjectiv finit

FINÍT1, -Ă, finiți, -te, adj. (În opoziție cu infinit) Care nu depășește valori oricît de mari. Un poligon are un număr finit de vîrfuri.Infinitul este o contradicție și e plin de contradicții. O contradicție este chiar faptul că un infinit este alcătuit dintr-o sumedenie de lucruri finite. ENGELS, A. 61. adjectiv finit

FINÍT2, -Ă, finiți, -te, adj. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime pentru a putea fi întrebuințat în scopul pentru care a fost prelucrat; terminat. Și-au luat angaja­mentul... să livreze sute de mii de kilograme de fire cardate, sute de mii de metri de țesături de lînă crudă și finită. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 1/5. adjectiv finit

FINÍ vb. IV. tr., refl. (Liv.) A (se) termina, a (se) sfârși. / < fr. finir, it. finire]. verb tranzitiv fini

FINÍ vb. tr., refl. a (se) termina, a (se) sfârși. (< fr. finir, lat. finire) verb tranzitiv fini

finì v. a sfârși, a isprăvi. verb tranzitiv finì

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc verb tranzitiv fini

FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire. verb tranzitiv fini

FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Franțuzism învechit) A sfîrși, a isprăvi, a termina. După ce fini gimnaziul, se trase cu bătrîna sa mamă în Tatarași. NEGRUZZI, S. I 110. verb tranzitiv fini

*finésc v. tr. (lat. finire). Rar. Termin, sfîrșesc, isprăvesc. V. intr. Ajung la un termin [!]: acest copil va fini răŭ. Mor: așa a finit acest eroŭ. verb tranzitiv finesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului finit

finit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular finit finitul fini finita
plural finiți finiții finite finitele
genitiv-dativ singular finit finitului finite finitei
plural finiți finiților finite finitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z