reduceri si promotii 2018
Definitie finire - ce inseamna finire - Dex Online

finire definitie

FINÍ vb. IV. tr., refl. (Liv.) A (se) termina, a (se) sfârși. / < fr. finir, it. finire]. substantiv feminin fini

FINÍ vb. IV. tr., refl. (Liv.) A (se) termina, a (se) sfârși. / < fr. finir, it. finire]. verb tranzitiv fini

FINÍ vb. tr., refl. a (se) termina, a (se) sfârși. (< fr. finir, lat. finire) verb tranzitiv fini

finí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finésc verb tranzitiv fini

finì v. a sfârși, a isprăvi. verb tranzitiv finì

FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire. verb tranzitiv fini

FINÍ, finesc, vb. IV. Tranz. (Franțuzism învechit) A sfîrși, a isprăvi, a termina. După ce fini gimnaziul, se trase cu bătrîna sa mamă în Tatarași. NEGRUZZI, S. I 110. verb tranzitiv fini

*finésc v. tr. (lat. finire). Rar. Termin, sfîrșesc, isprăvesc. V. intr. Ajung la un termin [!]: acest copil va fini răŭ. Mor: așa a finit acest eroŭ. verb tranzitiv finesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului finire

finire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular finire finirea
plural finiri finirile
genitiv-dativ singular finiri finirii
plural finiri finirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z