reduceri si promotii 2018
Definitie finețe - ce inseamna finețe - Dex Online

finețe definitie

FINÉȚE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este fin; delicatețe. 2. (Text.) Raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; (p. ext.) calitate superioară a unui fir, a unei țesături etc. ♦ Raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie. 3. (Fig.) Subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate. / pl. -țuri, -ți, var. fineță s.f. / < it. finezza, cf. fr. finesse]. substantiv feminin finețe

FINÉȚE s. f. 1. calitatea a ceea ce este fin; delicatețe. 2. (text.) raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; calitate superioară a unui fir, a unei țesături. ◊ raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion, a unui corp cu forme aerodinamice. ◊ cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie. 3. (fig.) subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate. (< fr. finesse, it. finezza) substantiv feminin finețe

FINÉȚE, (2) finețuri, s. f. 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii detaliilor într-o imagine. 3. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.) Rafinament. – Din fr. finesse. substantiv feminin finețe

FINÉȚE, (3, rar) finețuri, s. f. 1. Delicatețe. E un om de o mare finețe. 2. Raportul dintre lungimea unui fir și greutatea lui; p. ext. calitate superioară. Erau expuse țesături de o finețe rară. 3. Subtilitate, ingeniozitate. Eminescu a știut să scoată dintr-un cîmp așa de îngust frumusețe nepieritoare de formă, finețe de sentimente scînteietoare. IONESCU-RION, C. 104. ◊ (La pl., cu nuanță peiorativă) Nicolaie Golescu deprin­sese, încă de pe cînd era colonel aghiotant al lui Alexandru Ghica Voievod, finețurile curteanului și abilitățile camari­lei. CAMIL PETRESCU, O. I 308. – Variantă: finéță (IBRĂILEANU, S. 153, ODOBESCU, S. III 50) s. f. substantiv feminin finețe

finețuri s. n. pl. 1. obiecte de lux. 2. băuturi fine / scumpe. 3. mâncăruri fine; delicatese. substantiv feminin finețuri

fînáț n., pl. urĭ, și (maĭ des) fîneáță f., pl. fînețe și (Btș.) fînețe (d. fîn). Ĭarbă bună de cosit, de făcut fîn. Suprafață acoperită de asemenea ĭarbă. Pl. fînețurĭ (Lung. Univ. 9 Dec. 19 9 [!]; 3, 2). V. pășune. temporar fînaț

*finéță f., pl. e (fr. finesse; it. finezza). Calitatea de a fi fin: fineța uneĭ stofe. Delicateță, distincțiune: fineța trăsăturilor. Agerime de cugetare, sagacitate: fineța spirituluĭ. Sensibilitatea simțurilor: fineța auzuluĭ. Șiretenie, abilitate. Pl. Părțĭ fine (grele): finețele uneĭ limbĭ. temporar fineță

finéțe s. f., art. finéțea, g.-d. art. finéții; (rafinamente) pl. finéțuri temporar finețe

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului finețe

finețe   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular finețe finețea
plural finețuri finețile
genitiv-dativ singular fineți fineții
plural fineți finețurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z