FINANȚÁ vb. I. tr. A susține cu bani, a da bani (unei persoane, unei întreprinderi etc.). ♦ (Fam.) A împrumuta cu bani (pe cineva). [< fr. financer]. verb tranzitivfinanța
FINANȚÁ vb. tr. 1. a aloca, a repartiza mijloace bănești unei întreprinderi, instituții etc. 2. (fam.) a împrumuta cu bani (pe cineva); a subvenționa. (< fr. financer) verb tranzitivfinanța
finanțá (a ~) vb., ind. prez. 3 finanțeáză verb tranzitivfinanța
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer. verb tranzitivfinanța
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, la o instituție, la o întreprindere etc.) A întreține sau a susține cu bani. Trusturile imperialiste finanțează războaiele de cotropire. ▭ Burghezia a finanțat în trecut mișcarea cooperatistă pentru a atrage sub influența sa masele țărănimii și pentru a le exploata. REZ. HOT. I 99. ♦ (Familiar, glumeț) A împrumuta (pe cineva) cu bani. Poți să mă finanțezi cu o sută de lei? verb tranzitivfinanța
*finanțéz v. tr. (fr. financer). Susțin pin [!] finanțe. verb tranzitivfinanțez
finanțat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | finanțat | finanțatul | finanțată | finanțata |
plural | finanțați | finanțații | finanțate | finanțatele | |
genitiv-dativ | singular | finanțat | finanțatului | finanțate | finanțatei |
plural | finanțați | finanțaților | finanțate | finanțatelor |