filozofa definitie

FILOZOFÁ vb. I. intr. (Fam.) A face filozofie, a face reflecții asupra vieții și asupra aspectelor ei. [Var. filosofa vb. I. / cf. fr. philosopher, lat. philosophari]. verbfilozofa

FILOZOFÁ vb. intr. a face reflecții asupra vieții și aspectelor ei. (< fr. philosopher, lat. philosophari) verbfilozofa

!filosofá/filozofá (a ~) vb., ind. prez. 3 filosofeáză/ filozofeáză verbfilosofa

filozofá v. filosofá verbfilozofa

filozofà v. 1. a trata despre materii filozofice; 2. a raționa prea subtil, a disputa în vânt. verbfilozofà

FILOSOFÁ, filosofez, vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflecții asupra vieții și problemelor ei. [Var.: filozofá vb. I] – Din fr. philosopher, lat. philosophari. verbfilosofa

FILOZOFÁ vb. I. v. filosofa. verbfilozofa

FILOZOFÁ, filozofez, vb. I. Intranz. (Familiar) A discuta, a face reflecții asupra problemelor vieții. Mare bine mi-ar face un taifas de seară tîrzie... ! A filozofa e, de bine de rău, o mare mîngîiere și mare nevoie am de puțină mîngîiere. CARAGIALE, O. VII 145. verbfilozofa

*filosoféz v. intr. (fr. philosopher, d. lat. philosophor, vgr. philosophéo). Mă ocup de meditațiunĭ filosofice. Discut, raționez la infinit: a filosofa despre moarte. – Și -zoféz (după fr.). verbfilosofez