filozof definitie

FILOZÓF, -OÁFĂ s.m. și f. 1. Specialist în filozofie; gânditor. 2. (Fig.) Înțelept; om echilibrat. [Pl. -ofi, -oafe, var. filosof, -oafă s.m.f. / < fr. philosophe, cf. lat. philosophus, gr. philosophos < philos – prieten, sophia – înțelepciune]. substantiv masculin și femininfilozof

FILOZÓF, -OÁFĂ s. m. f. 1. specialist în filozofie; gânditor. 2. (fig.) înțelept; om echilibrat. (< fr. philosophe, lat. philosophus, gr. philosophos) substantiv masculin și femininfilozof

*filosóf, -oáfă s. (vgr. philósophos). În vechime, cel care studia natura. Azĭ, cel care studiază filosofia. Fig. Înțelept, resemnat, liniștit și retras. – Și -zóf (după fr.). V. filfison. substantiv masculin și femininfilosof

*filozóf, V. filosof. substantiv masculin și femininfilozof

!filosóf / filozóf s. m., pl. filosófi / filozófi substantiv masculin și femininfilosof

filozóf v. filosóf substantiv masculin și femininfilozof

filozof m. 1. cel ce cercetează cauzele și principiile lucrurilor; 2. cel ce se consacră studiului înțelepciunii; 3. om care trăiește liniștit și retras; 4. învățat în genere: 5. în graiul popular, cititor de stele: dacă veni filozoful, îl puse la stele ISP.; 6. incredul, sceptic. substantiv masculin și femininfilozof

FILOZÓF s. m. și f. v. filosof. substantiv masculin și femininfilozof

FILOSÓF, -OÁFĂ, filosofi, -oafe, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă sistematic cu studiul filosofiei, care are ca profesie filosofia; persoană care are o concepție filosofică proprie; gânditor. 2. (Pop.) Om învățat, priceput în toate; spec. astrolog. 3. Persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață. [Var.: filozóf, -oáfă s. m. și f.] – Din ngr. philósophos, fr. philosophe. substantiv masculin și femininfilosof

FILOZÓF, -OÁFĂ, filozofi, -oafe, s. m. și f. 1. Per­soană care se ocupă cu filozofia, care studiază și prelu­crează problemele fundamentale ale filozofiei; gînditor. Primii filozofi greci mai cunoscuți au emis teorii oarecum simple. CAMIL PETRESCU, U. N. 83. 2. (Popular, în forma filosof) Om învățat, priceput în toate; (mai ales) astrolog. După cîțiva ani, văzînd că nu mai vine feciorul așteptat... măria-sa a chemat pe filo­sofii săi și s-a sfătuit cu ei ce să facă. SADOVEANU, D. P. 8. A îmblat pe la vraci și filosofi ca să le caute la stele și să le ghicească dacă or să facă copii. ISPIRESCU, L. 1. 3. Fig. Persoană care are o atitudine înțeleaptă față de viață. – Variantă: (popular, arhaic) filosóf s. m. substantiv masculin și femininfilozof

!filosoáfă/filozoáfă s. f., g.-d. art. filosoáfei/filozoáfei; pl. filosoáfe/filozoáfe substantiv masculin și femininfilosoafă

filozoáfă v. filosoáfă substantiv masculin și femininfilozoafă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifilozof

filozof  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular filozof filozoful filozoa filozoafa
plural filozofi filozofii filozoafe filozoafele
genitiv-dativ singular filozof filozofului filozoafe filozoafei
plural filozofi filozofilor filozoafe filozoafelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z