filotim definitie

filótim (-mi), adj. – Generos, darnic, galanton. – Mr. filotim. Ngr. φιλότιμος (DAR; Gáldi 191). Sec. XVIII. – Der. filotim, s. n. (dar; filodormă), sec. XIX, înv.; filotimie, s. f. (generozitate, blîndețe), din ngr. φιλοτιμία; filotimisi, vb. refl. (a da dovadă de generozitate, a se purta cu galanterie), din ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα (Graur, BL, IV, 79). adjectiv filotim

*filótim, -ă adj. (ngr. filótimos). Fam. Amabil, generos. Adv. În mod amabil, generos. S. n., pl. e. Despăgubire p. cedarea unuĭ comerciŭ, unuĭ contract. adjectiv filotim

filótim1 (înv.) adj. m., pl. filótimi; f. filótimă, pl. filótime adjectiv filotim

filótim2 (înv.) s. n., pl. filótime adjectiv filotim

filotim a. ambițios: om cinstit și filotim CAR. ║ n. îndemnizare (termen juridic ieșit din uz): posesorul moșiei este dator a-mi număra 660 galbeni drept filotim AL. [Gr. mod.]. adjectiv filotim

FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj., s. n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S. n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos. adjectiv filotim

FILÓTIM, -Ă, filotimi, -e, adj. (Învechit) Generos, darnic; galantom. Ce bărbat falnic... și ce bunătate, ce filotim cu femeile cumsecade. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 28. ♦ (Substantivat, n.) Dar prin care cineva vrea să se arate generos. Posesorul este ținut a-mi număra mie cîte 600 de galbini pe an, drept filotim. ALECSANDRI, T. 1354. adjectiv filotim

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului filotim

filotim   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular filotim filotimul filotimă filotima
plural filotimi filotimii filotime filotimele
genitiv-dativ singular filotim filotimului filotime filotimei
plural filotimi filotimilor filotime filotimelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z