filon definitie

FILÓN s.n. Depunere a unui minereu în crăpăturile scoarței pământești. [< fr. filon, it. filone]. substantiv neutrufilon

FILÓN s. n. 1. depunere a unui minereu în crăpăturile rocilor din scoarța terestră; vână. 2. (fig.) sursă, izvor, origine. (< fr. filon) substantiv neutrufilon

*filón n., pl. oane (fr. filon, d. fil, fir). Barb. Vînă de metal în pămînt. substantiv neutrufilon

filón s. n., pl. filoáne substantiv neutrufilon

filon n. 1. șir neîntrerupt de mineraiu metalic în interiorul pământului: un filon de aramă; 2. fig. orice izvor de bogăție. substantiv neutrufilon

FILÓN, filoane, s. n. Corp geologic tabular format în crăpăturile scoarței Pământului prin injecția și consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale din soluții hidrotermale; vână. – Din fr. filon. substantiv neutrufilon

FILÓN, filoane, s. n. Depunere de materii minerale în crăpăturile rocilor din scoarța pămîntului; vînă. Ascultă, ascultă bătăi de ciocane. Aceleași boltite, adînci abataje Nici gîndul nu iese din șisturi prin vraje Și noi am pornit după-ascunse filoane. BANUȘ, B. 79. În masa de piatră a muntelui, filoanele de aur se răspîndesc ca sistemul nervos al unui corp omenesc. BOGZA, Ț. 10. ◊ Fig. Și-ți mai pare că din mină O să iasă la lumină, Către dunga dimineții, Soarele, filonul vieții. DEȘLIU, M. 61. substantiv neutrufilon