film definitie

FILM s.n. 1. Peliculă subțire, flexibilă și transparentă, de celuloid, acoperită cu un strat de material fotosensibil, folosită în fotografie, radiografie etc. ♦ Bandă folosită pentru înregistrarea și reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă. 2. Arta cinematografică. ♦ (Fig.) Succesiune de imagini. 3. Strat de fluid întins pe suprafața unui corp solid sau lichid. // (În forma filmo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) peliculă fotografică”. [Pl. -me, -muri. / < fr., engl. film]. substantiv neutru film

film s. n., pl. fílme substantiv neutru film

film n. 1. pieliță formată de o foaie subțire de celuloid, întrebuințată în fotografii și la cinematograf; 2. scenariu cinematografic: un frumos film. substantiv neutru film

*film n., pl. urĭ (engl. film, membrană, peliculă fotografică). Tabloŭ cinematografic. substantiv neutru film

FILM s. n. 1. peliculă subțire de celuloid, flexibilă și transparentă, acoperită cu un strat de material fotosensibil, în fotografie, radiografie etc. ◊ bandă pentru înregistrarea și reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă. 2. arta cinematografică. 3. desfășurarea continuă a unei manifestații, vizite, curse etc.; succesiune de imagini. 4. strat de fluid întins pe suprafața unui corp solid sau lichid. (< fr. film) substantiv neutru film

FILM, filme, s. n. 1. Bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc. ♦ (Cin.) Peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran. 2. Gen de artă constând din realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1); creație cinematografică. 3. Strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă. 4. (Fig.) Desfășurare, prezentare. – Din fr. film. substantiv neutru film

FILM, filme, s. n. 1. Peliculă subțire, transparentă de celuloid, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se poate forma o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, radiografie etc. Un film 6/9. Film pentru radiografii dentare. ♦ (În cinemato­grafie) Peliculă lungă pe care sînt înregistrate pe cale fotografică imagini statice sau în mișcare, în momente succesive și care se proiectează pe ecran; peliculă. 2. Gen de artă constînd din proiectarea, pe un ecran cinematografic, a unor scene înregistrate pe cale fotogra­fică pe o peliculă, în conformitate cu un scenariu regi­zoral. Film tehnicolor. Film de lung metraj. Film documentar.Filmele vor da sătenilor răspuns la multe întrebări... vor limpezi multe nedumeriri. CAMILAR, TEM. 43. ◊ Film-spec- tacol = gen de film constînd din redarea prin mijloace cinematografice a unui spectacol teatral. Datorită filmului, « O scrisoare pierdută » va străluci pe ecrane pretutindeni. Iar peste alte decenii, filmul-spectacol « O scrisoare pierdu­tă » va fi un adevărat document al dragostei și venerației noastre, a celor de azi, pentru marele Caragiale. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 378, 4/1. ◊ Expr. A turna un film v. turna.Fig. Magicul film al copilăriei începea din nou să-i ruleze pe ecranul minții. BART, E. 44. 3. Strat subțire de material fluid așezat pe suprafața unui lichid sau a unui corp solid. substantiv neutru film

a face (pe cineva) un film expr. a merge la cinematograf (cu cineva). substantiv neutru aface

a i se rupe (cuiva) filmul expr. a-și pierde cunoștința. substantiv neutru aiserupe

asta-i din alt film (expr. adol.) vezi asta-i altă brânză substantiv neutru astaidinaltfilm

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului film

film   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular film filmul
plural filmuri filmurile
genitiv-dativ singular film filmului
plural filmuri filmelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z