FILIGRANÁT, -Ă adj. 1. (Despre obiecte) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran. [Cf. fr. filigrané]. adjectivfiligranat
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de orfevrărie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana. adjectivfiligranat
FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Lucrat în filigran (1). Broșă filigranată. ▭ Întindeau peste umăr, pocale filigranate în care robii... turnau din amfore pîntecoase, vin gros de Thasos. C. PETRESCU, R. DR. 4. ◊ (Adverbial) Se sculă de la locul său, ca să admire... o răcliță persană de fildeș, lucrată mărunt și filigranat. SADOVEANU, Z. C. 140. 2. (Despre hîrtie) Cu filigran (2). adjectivfiligranat
FILIGRANÁ vb. I. tr. A lucra un obiect în filigran. [< fr. filigraner]. verb tranzitivfiligrana
FILIGRANÁ vb. tr. 1. a lucra un obiect în filigran (1). 2. a imprima un filigran (2) la fabricarea hârtiei. (< fr. filigraner) verb tranzitivfiligrana
filigraná (a ~) (-li-gra-) vb., ind. prez. 3 filigraneáză verb tranzitivfiligrana
FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner. verb tranzitivfiligrana
filigranat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | filigranat | filigranatul | filigranată | filigranata |
plural | filigranați | filigranații | filigranate | filigranatele | |
genitiv-dativ | singular | filigranat | filigranatului | filigranate | filigranatei |
plural | filigranați | filigranaților | filigranate | filigranatelor |