FILAMÉNT s.n. 1. Formație filiformă a unor celule animale sau vegetale. ♦ Parte a staminei care susține antera. 2. Conductor subțire, de obicei de metal, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric. [Pl. -te, -turi. / < fr. filament]. substantiv neutrufilament
*filamént n., pl. e (lat. filamentum, d. filum, fir). Firișor, fibră (de mușchĭ, de nerv, de plantă). substantiv neutrufilament
filamént s. n., pl. filaménte substantiv neutrufilament
filament n. fir subțire și lung: filamentele unei plante. substantiv neutrufilament
FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație în formă de fir lung și subțire a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorușul sau codița staminei. 2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum. substantiv neutrufilament
FILAMÉNT, filamente, s. n. 1. Formație celulară în formă de fir lung și subțire, a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. În timpul diviziunii indirecte a celulelor, substanța cromatică din interiorul nucleului se dispune în filamente nucleare sau cromozomi. ANATOMIA 263. 2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea prin el a curentului electric. Bec cu filament de wolfram. ◊ Fig. Voi să facă lumina mai mare în lampa de pe masă, care împrăștia doar un păienjeniș de filamente și tesături de lumină slabă. DUMITRIU, B. F. 75. substantiv neutrufilament
filament substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | filament | filamentul |
plural | filamente | filamenturile | |
genitiv-dativ | singular | filament | filamentului |
plural | filamente | filamentelor |