ființare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeființare
- Vezi aici mai multe rimeființare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufii
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
FIINȚÁRE, ființări, s. f. Existență, viață, ființă (2). [Pr.: fi-in-] – V. ființa. substantiv femininființare
ființá (a ~) (fi-in-) vb., ind. prez. 3 ființeáză verbființa
ființà v. a fi în ființă, a exista. verbființà
FIINȚÁ, ființez, vb. I. Intranz. A exista; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă. verbființa
FIINȚÁ, ființez, vb. I Intranz. (Rar) A exista, a fi în ființă. În cadrul redacției noastre, ființează o secție de traducători. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 179, 5/5. verbființa
ființéz v. intr. (d. ființă). Exist, am ființă. verbființez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiființare
| ființare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ființare | ființarea |
| plural | ființări | ființările | |
| genitiv-dativ | singular | ființări | ființării |
| plural | ființări | ființărilor | |