FIGURATÍV, -Ă adj. 1. Cu figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Bazat pe reprezentarea plastică a realității. [Cf. fr. figuratif, lat. figurativus]. adjectivfigurativ
FIGURATÍV, -Ă adj. 1. cu figuri de stil; figurat. 2. (despre unele arte) care folosește reprezentarea plastică a realității. (< fr. figuratif, lat. figurativus) adjectivfigurativ
*figuratív, -ă adj. (lat. figurativus). Care e figura saŭ simbolu unuĭ lucru: plan figurativ. Adv. În mod figurativ. adjectivfigurativ
figuratív adj. m., pl. figuratívi; f. figuratívă, pl. figuratíve adjectivfigurativ
figurativ a. care este figura sau simbolul unui lucru. adjectivfigurativ
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care conține (multe) figuri de stil; figurat. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică și ușor identificabilă a ființelor și obiectelor din realitate. ♦ P. gener. Care constituie reprezentarea unui lucru. Plan figurativ. – Din fr. figuratif. adjectivfigurativ
FIGURATÍV, -Ă, figurativi, -e, adj. 1. Care cuprinde figuri de stil; figurat. În romantism... modurile figurative ale exprimării au luat o mare dezvoltare. L. ROM. 1953, nr. 1, 40. 2. (Despre unele arte) Care se bazează pe reprezentarea plastică a obiectelor din realitate. Sculptura și pictura sînt arte figurative. adjectivfigurativ
figurativ adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | figurativ | figurativul | figurativă | figurativa |
plural | figurativi | figurativii | figurative | figurativele | |
genitiv-dativ | singular | figurativ | figurativului | figurative | figurativei |
plural | figurativi | figurativilor | figurative | figurativelor |