fiéstru (fiástră), adj. – Chipeș, arătos. Origine incertă. După Giuglea, Cercetări lexicografice, 8 și DAR, din lat. *fĕstus, cf. alb. thještë „curat”. Cuvînt rar, în sudul Trans. adjectivfiestru
fiestru adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | fiestru | fiestrul | fiastră | fiastra |
plural | fieștri | fieștrii | fiestre | fiestrele | |
genitiv-dativ | singular | fiestru | fiestrului | fiestre | fiestrei |
plural | fieștri | fieștrilor | fiestre | fiestrelor |