fierbinte definitie

ferbínte (est) și fĭe- (vest) adj. (lat. férvens, -éntis. V. fervent). Foarte cald, clocotit: s´a opărit cu apă ferbinte [!]. Fig. Arzător, fervent: rugăcĭune ferbinte. Adv. Cu ardoare. adjectivferbinte

fierbínte adj. – 1. Foarte cald, arzător. – 2. Aprins, înfocat. – 3. (Adv.) Arzător. Lat. fĕrventem (Pușcariu 608; Candrea-Dens., 587; DAR). Este dublet de la fervent, adj., din fr. fervent. Der. fiebintător, adj. (rar., încălzitor; Alecsandri întrebuințează greșit acest cuvînt, cu sensul de „spumos”); fierbințeală, s. f. (fervoare, căldură, ardoare, avînt, pasiune; înfierbîntare; febră); înfierbînta, vb. (a încălzi; a aprinde, a excita; refl., a se aprinde, a se înflăcăra); înfierbîntător, adj. (care înfierbîntă). Forma înfierbăza, vb. (a încălzi) se consideră a fi reprezentant al lat. *fĕrvidĭāre, de la fĕrvidus (Capidan, Dacor., III, 758; DAR); apare însă numai la Dosoftei, unde abundă creațiile personale, astfel încît der. este oarecum îndoielnică. Înfierbînta se consideră uneori (Byhan 22; Iordan, Dift., 171), ca der. de la lat. *infĕrventāre, ipoteză care pare gratuită. adjectivfierbinte

fierbinte a. 1. foarte cald; 2. fig. arzător, fervent. [Lat. FERVENTEM]. adjectivfierbinte

Fierbinți pl. sat în județul Ilfov, reședința plășii Fierbinți: 4600 loc. adjectivfierbinți

fierbínte (fier-) adj. m., f. fierbínte; pl. m. și f. fierbínți adjectivfierbinte

FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspândește o căldură puternică; foarte cald, arzător. 2. Fig. (Despre sentimente și manifestări ale oamenilor; adesea adverbial) Foarte puternic, adânc, aprins, înfocat. ♦ (Rar; despre culori) Aprins, viu. – Lat. fervens, -ntis. adjectivfierbinte

FIERBÍNTE, fierbinți, adj. 1. Care are o temperatură ridicată, care răspîndește căldură puternică, foarte cald; arzător. Ceai fierbinte. ▭ Spre amiazi, un vînt fierbinte răscoli nori cenușii. C. PETRESCU, S. 28. Să-mi faci bu­cate... să le găsesc nici reci, nici fierbinți. CREANGĂ, P. 289. Se dete jos de pe cal și-și așternu mantaua pe năsipul încă fierbinte. EMINESCU, N. 24. 2. Fig. (Despre sentimentele omenești și manifes­tarea lor exterioară) Foarte puternic, profund, adînc, aprins, înfocat. Voi ați cîntat cu glas fierbinte Naturii calde imnuri sfinte. COȘBUC, P. I 90. Te-am iubit cu dor ferbinte. ALECSANDRI, P. II 99. ◊ (Adverbial) Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. Inimele noastre săltară mai ferbinte La dulcele său cîntic. ALECSANDRI, P. I 134. ♦ (Despre culori) Aprins, cald. Un roșu fierbinte... scaldă simbolic »pămîntul și apa. SAHIA, N. 40. adjectivfierbinte