fierbințeală definitie

ferbințeálă (est) și fĭe- (vest) f., pl. elĭ. Starea lucruluĭ ferbinte [!]: ferbințeala apeĭ. Căldură arzătoare: ferbințeala soareluĭ. Căldură neobișnuită saŭ de boală în corp: bolnavu are ferbințeală (saŭ ferbințelĭ). Fig. Ardoare. – În nord -teală. substantiv feminin ferbințeală

fierbințeálă (fier-) s. f., g.-d. art. fierbințélii; pl. fierbințéli substantiv feminin fierbințeală

fierbințeală f. 1. starea celui fierbinte; 2. căldură arzătoare; 3. fig. vehemență. substantiv feminin fierbințeală

FIERBINȚEÁLĂ, fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspândită de razele soarelui, de aerul înfierbântat etc.); arșiță. ♦ Fig. Stare de trăire intensă, de însuflețire, de tensiune. 2. (Pop.) Febră, temperatură. – Fierbinte + suf. -eală. substantiv feminin fierbințeală

FIERBINȚEÁLĂ, (2) fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspîndită de razele soarelui, de aerul înfierbîntat etc.); arșiță. ♦ Fig. Înflăcărare, însuflețire, aprindere. În fierbințeala bătăliei, ciungul a scos din haină și mîna cealaltă. PAS, Z. I 53. (Cu pronunțare regională) În fierbințeala tinereții și a începutului lor de prietenie, tătarul trase jungherul de la coapsă și se crestă la braț. SADOVEANU, O. VII 19. 2. Stare de febră, însoțită adesea de frisoane, de îmbujorarea obrajilor etc. Simțind o fierbințeală mare, își lepădă șalul. NEGRUZZI, S. I 29. ◊ (La pl. cu aceeași valoare ca la sg.) Valuri de fierbințeli îi dogoreau trupul, ca-ntr-o baie de aburi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. Într-o noapte avuse fierbințeli mari, dureri de cap și bătaie de inimă. RETEGANUL, P. IV 4. – Variantă: (regional) fierbinteală s. f. substantiv feminin fierbințeală

FIERBINTEÁLĂ s. f. v. fierbințeală. temporar fierbinteală

FIERBINȚEÁLĂ, (2) fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspîndită de razele soarelui, de aerul înfierbîntat etc.); arșiță. ♦ Fig. Înflăcărare, însuflețire, aprindere. În fierbințeala bătăliei, ciungul a scos din haină și mîna cealaltă. PAS, Z. I 53. (Cu pronunțare regională) În fierbințeala tinereții și a începutului lor de prietenie, tătarul trase jungherul de la coapsă și se crestă la braț. SADOVEANU, O. VII 19. 2. Stare de febră, însoțită adesea de frisoane, de îmbujorarea obrajilor etc. Simțind o fierbințeală mare, își lepădă șalul. NEGRUZZI, S. I 29. ◊ (La pl. cu aceeași valoare ca la sg.) Valuri de fierbințeli îi dogoreau trupul, ca-ntr-o baie de aburi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. Într-o noapte avuse fierbințeli mari, dureri de cap și bătaie de inimă. RETEGANUL, P. IV 4. – Variantă: (regional) fierbinteală s. f. temporar fierbințeală

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fierbințeală

fierbințeală   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fierbințea fierbințeala
plural fierbințeli fierbințelile
genitiv-dativ singular fierbințeli fierbințelii
plural fierbințeli fierbințelilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z