fief definitie

credit rapid online ifn

FIÉF s.n. Feudă; proprietate asupra unei feude. ♦ (Fig.) Posesiune exclusivă, absolută. [Pron. fi-ef. / < fr. fief]. substantiv neutrufief

FIÉF s. n. 1. feudă. 2. (fig.) teritoriu, posesiune exclusivă, absolută. ♦ ~ electoral = zonă în care un partid sau un personaj politic se bucură de o mare popularitate în rândul alegătorilor. (< fr. fief) substantiv neutrufief

credit rapid online ifn

*fiéf n., pl. e și urĭ (fr. fief. V. feud). Feud. substantiv neutrufief

fiéf s. n., pl. fiéfuri (fi-e-) substantiv neutrufief

FIÉF, fiefuri, s. n. (În Evul Mediu) Feudă; drept de proprietate asupra unei feude. ♦ Fig. Zonă de influență absolută sau preponderentă. Fief electoral. – Din fr. fief. substantiv neutrufief

FIEF, fiefuri, s. n. (În orînduirea feudală) Domeniu dat în stăpînire de către un senior vasalului său, cu obligația ca acesta să-i recunoască suzeranitatea; dreptul de proprietate asupra unui astfel de domeniu; feudă. ◊ Fig. Fief electoral = circumscripție electorală pe care un candidat politic din regimurile burgheze o con­sideră drept domeniu propriu pentru a-și desfășura acti­vitatea care să-i aducă victoria în alegeri. substantiv neutrufief

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluifief

fief  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fief fieful
plural fiefuri fiefurile
genitiv-dativ singular fief fiefului
plural fiefuri fiefurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z