fidel definitie

FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credință; credincios, devotat. ♦ (Despre soți) Care nu se înșală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis]. adjectivfidel

FIDÉL, -Ă adj. 1. statornic în sentimente; credincios, devotat. 2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. (< fr. fidèle, lat. fidelis) adjectivfidel

fidél (fidélă), adj. – Credincios, leal, statornic în sentimente. Fr. fidèle. Înv., se folosește numai cu o nuanță comico-melodramatică ca și der. săi (din fr.): fidelitate, s. f.; infidel, adj.; infidelitate, s. f. adjectivfidel

*fidél, -ă adj. (lat. fidelis, d. fides, credință. V. des-fid, per-fid, affidavit). adjectivfidel

fidél adj. m., pl. fidéli; f. fidélă, pl. fidéle adjectivfidel

fidel a. 1. care se ține de cuvânt, care stărue în afecțiunile sau opiniunile sale;2. exact: traducător fidel; 3. credincios, cu totul devotat: amic fidel. adjectivfidel

FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis. adjectivfidel

FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente (față de cineva sau ceva); foarte devotat, credincios. Prieten fidel. 2. Care urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Memorie fidelă. ▭ Comisiunea... ar putea imputa [traducătorului] de a se depărta, adeseori fără necesitate, de la structura frazeo­logiei latine, spre a produce fraze romînești... mai puțin elegante decît ar fi fost o traducțiune simplă și fidelă a textului latin. ODOBESCU, S. II 352. ◊ (Adverbial) [Tradu­cătorul] s-a pătruns bine de înțelesul autorului său, pe- care-l urmărește foarte fidel... în frazeologia lui. ODOBESCU, S. II 372. adjectivfidel