ficus definitie

*fícus m., pl. ficușĭ (lat. ficus, smochin). O plantă cactee originară din America și cultivată pin [!] grădinĭ, numită și nopal și broască, ĭar în bot. opúntia ficus indica (Opunție, nopal orĭ broască îs numirĭ maĭ propriĭ). substantiv masculinficus

FÍCUS, ficuși, s. m. Plantă exotică lemnoasă cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Ficus elastica).Din lat. ficus. substantiv masculinficus

FÍCUS, ficuși, s. m. Plantă exotică cu frunzele mari, groase, totdeauna verzi și strălucitoare, cultivată la noi ca plantă ornamentală de interior (Ficus elastica). Ficusul a crescut prea mare și am fost nevoită să-l scot în balcon. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86. substantiv masculinficus

FÍCUS s.m. Plantă exotică (la noi ornamentală) cu frunze mari, groase, totdeauna verzi și lucioase. [< lat. ficus]. substantiv masculinficus

FÍCUS s. m. plantă lemnoasă (sub)tropicală cu frunze mari, groase, lucioase, totdeauna verzi. (< lat. ficus) substantiv masculinficus

fícus s. m., pl. fícuși substantiv masculinficus

SICOMÓR, sicomori, s. m. Arbore exotic gigant cu lemn tare și cu fructe comestibile, asemănătoare cu smochinele (Ficus sycomorus). – Din fr. sycomore. substantiv masculinsicomor

broáscă (-ște), s. f.1. Animal amfibiu batracian. – 2. Nopal (Opuntia ficus indica). – 3. Broscuță (sublinguală). – 4. Încuietoare la ușă; gaura cheii. – 5. Rindea lungă. – 6. Clin. – 7. Piese, organe sau părți ale unor ansambluri determinate, care servesc la susținerea altor piese, cum sînt suportul axei roții hidraulice; capitelul coloanelor, în construcțiile specifice. – Mr. broască, megl. broască „broască țestoasă”. Lat. *brosca (Pușcariu 221; REW 1329; Candrea-Dens., 183; DAR); cf. alb. breskë, it. rospo (mil. arezz. brosco), ladin. rusk. Cuvîntul a fost considerat la început autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 8; Cihac, II, 714), sau der. din gr. βρόθαϰος (Crețu 309). Pentru evoluția semantică de la „broască” la „încuietoare”, cf. Rohlfs, Quellen, 52 și Iordan, BF, VI, 169; imaginea broscuței este proprie și sp., ca și fr. grenouillette, it. ranella. Din rom. a trecut în ngr. μπράσϰα (Meyer, Neugr. Studien., 77; Murnu 36), săs. bruaskë. Der. broscan, s. m. (broască); broscănesc, adj. (de broaște); broscar, s. m. (poreclă dată persoanelor care mănîncă broaște); broscărie, s. f. (apă cu multe broaște); broscărime, s. f. (cantitate de broaște); broscaș, s. m. (tîmplar, dulgher); broschiță, s. f. (broderie cu fire în culori); broscoaică, s. f. (broască); broscoi, s. m. (broască; copil mic mucos; Arg., pistol); broscos, adj. (care are broaște din belșug); broștesc, adj. (de broaște); broștește, adv. (ca broaștele); broștet, s. n. (cantitate de broaște). substantiv masculinbroască

SICOMÓR s.m. Arbore exotic uriaș, asemănător cu smochinul, care are un lemn tare și fructe dulci, comestibile. [< fr. sycomore, cf. gr. sykomoros]. substantiv masculinsicomor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluificus

ficus  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ficus ficusul
plural ficuși ficușii
genitiv-dativ singular ficus ficusului
plural ficuși ficușilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z