fiasco definitie

FIÁSCO s.n. Insucces total, eșec, nereușită. [Pron. fias-co. / < it., fr. fiasco]. substantiv neutrufiasco

FIÁSCO s. n. insucces total, eșec, nereușită. (< it. fiasco) substantiv neutrufiasco

fiásco s. n. – Eșec, insucces. It. fiasco (sec. XIX). substantiv neutrufiasco

*fĭásco n., pl. fĭascurĭ (it. fiasco). Cădere, nesucces deplin, chix: încercarea a făcut fiasco. – Ceĭ maĭ mulțĭ pronunță fiĭasco, ceĭa ce nu e corect. substantiv neutrufĭasco

fiásco (fias-) s. n., art. fiáscoul substantiv neutrufiasco

fiasco n. completă neizbândă: a face fiasco. substantiv neutrufiasco

FIÁSCO s. n. Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco. substantiv neutrufiasco

FIÁSCO s. n. (Italienism) Lipsă completă de suc­ces, nereușită totală; insucces, eșec. Cu toată indul­gența auditoriului, trupa de amatori făcu un mare fiasco. NEGRUZZI, S. I 341. – Pronunțat: fias-. substantiv neutrufiasco