fiacru definitie

FIÁCRU s.n. (Rar) Trăsură de piață. [Pron. fi-a-, pl. -re, -ruri. / < fr. fiacre]. substantiv neutru fiacru

fiácru (fiácre), s. n. – Birjă, trăsură de piață. Fr. fiacre. Înv., ca și dubletul fiacăr, s. n., din germ. Fiaker. substantiv neutru fiacru

fiácru (înv.) (fi-a-cru) s. n., art. fiácrul; pl. fiácre substantiv neutru fiacru

FIÁCRU, fiacre, s. n. (Înv.) Trăsură de piață; birjă. [Pr.: fi-a-] – Din fr. fiacre. substantiv neutru fiacru

FIÁCRU, fiacre, s. n. (Franțuzism învechit) Trăsură, birjă. Luai un fiacru și vizitai orașul. NEGRUZZI, S. I 67. – Pronunțat: fi-a-. substantiv neutru fiacru

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fiacru

fiacru   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fiacru fiacrul
plural fiacruri fiacrele
genitiv-dativ singular fiacru fiacrului
plural fiacruri fiacrurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z