feștí, feștesc, vb. tranz. – 1. A vopsi, a zugrăvi. 2. (fig.) În expr. a o fești = a o încurca. – Cf. magh. festeni „a vopsi„. verb tranzitivfești
feștelésc v. tr. (ung. festeni, a văpsi [!], a sulemeni. Cp. cu morcĭolesc). Mold. Murdăresc, mînjesc. Fig. A feșteli ĭavaŭa, a face ceva nepermis; a încurca o afacere, a o scrînti. – În Trans. feștesc, văpsesc, mînjesc. verb tranzitivfeștelesc
fești | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)fești | feștire | feștit | feștind | singular | plural | ||
feștind | feștiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | feștesc | (să)feștesc | feșteam | feștii | feștisem | |
a II-a (tu) | feștești | (să)feștești | feșteai | feștiși | feștiseși | ||
a III-a (el, ea) | feștește | (să)feșteai | feștea | fești | feștise | ||
plural | I (noi) | feștim | (să)feștim | feșteam | feștirăm | feștiserăm | |
a II-a (voi) | feștiți | (să)feștiți | feșteați | feștirăți | feștiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | feștesc | (să)feștească | feșteau | feștiră | feștiseră |