feudalism definitie

FEUDALÍSM s.n. Orânduire social-economică, situată între sclavagism și capitalism, în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea feudalului asupra mijloacelor de producție și proprietatea parțială a acestuia asupra țăranilor iobagi. [Pron. fe-u-. / cf. it. feudalismo, fr. féodalisme]. substantiv neutrufeudalism

FEUDALÍSM s. n. orânduire social-economică între sclavagism și capitalism, în care baza relațiilor de producție o constituie proprietatea feudalului asupra pământului și dependența personală a țăranilor iobagi față de stăpânii feudali; orânduire feudală, feudalitate. (< it. feudalismo, fr. féodalisme) substantiv neutrufeudalism

*feudalízm n. Feudalitate. – Și feo- (după fr.). substantiv neutrufeudalizm

feudalísm (fe-u-) s. n. substantiv neutrufeudalism

FEUDALÍSM s. n. 1. Ansamblul raporturilor, întemeiate pe fidelitatea personală, dintre suzeran și vasal, cel dintâi asigurându-i celui din urmă protecție și o sursă de venit, iar vasalul fiind obligat față de suzeran cu sprijin militar și participare la adunările de judecată. 2. Organizare social-economică în cadrul căreia baza relațiilor o constituie feudalismul (1). [Pr.: fe-u-] – Din it. feudalismo, fr. féodalisme. substantiv neutrufeudalism

FEUDALÍSM s. n. Formație social-economică consti­tuind una dintre cele cinci orînduiri sociale (situată după orînduirea sclavagistă și precedînd pe cea capitalistă) caracterizată prin proprietatea feudalului asupra mijloa­celor de producție și prin proprietatea necompletă asupra țăranilor iobagi. Începuturile feudalismului s-au manifestat în Dacia încă de pe timpul cuceririi romane. IST. R.P.R. 63. – Pronunțat: fe-u-. substantiv neutrufeudalism