feteléŭ adj. m. (d. fată). Ermafrodit, bărbat cu aspect de femeĭe. Cocoș feteleŭ, care nu calcă. – Și fătălău. substantiv masculinfeteleŭ
feteleu substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | feteleu | feteleul |
plural | fetelei | feteleii | |
genitiv-dativ | singular | feteleu | feteleului |
plural | fetelei | feteleilor |