FÉRȚĂ s.f. (Mar.) Fiecare dintre fâșiile de pânză specială, cusute una lângă alta pentru a forma o velă. [< it. ferzo]. substantiv femininferță
FÉRȚĂ s. f. fiecare dintre fâșiile de pânză specială, care, cusute una lângă alta, alcătuiesc o velă. (< it. ferza) substantiv femininferță
férță (férțe), s. f. – Anvergura unei pînze (de ambarcație). Mag. fércz „caiet” (Bogrea, Dacor., IV, 814). substantiv femininferță
férță s. f., g.-d. art. férței; pl. férțe substantiv femininferță
sérta-férta (înv.) adv. temporarsertaferta
sérta-férta adv. (ngr. sýrta férta, dus și venit repetat). Munt. Du-te vino, fîța-fîța: ce tot serta-ferta pe aicĭ, măĭ copiĭ ? temporarsertaferta
serta-ferta adv. de colo până colo: gângănii serta-ferta ’mi sbârnăiau la soare ISP. ║ n. dus și întors continuu: acele serta-ferta pe dinaintea casei ISP. [Gr. mod. SYRTA FÉRTA, alergări în sus și jos]. temporarsertaferta