FERMITÁTE s.f. Hotărâre neclintită, statornicie. [< ferm + -itate. / cf. fr. fermeté]. substantiv feminin fermitate
FERMITÁTE s. f. caracter ferm; hotărâre neclintită, statornicie. (după fr. fermeté) substantiv feminin fermitate
fermitáte s. f., g.-d. art. fermitắții substantiv feminin fermitate
fermitate f. calitatea celor fermi: hotărîre, statornicie. substantiv feminin fermitate
FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté). substantiv feminin fermitate
FERMITÁTE s. f. Hotărîre neclintită, tărie morală, statornicie. Muncitorii sînt acum cu fermitate călăuziți și îndrumați de forțele conștiente, organizatorice, ale partidului. CĂLUGĂRU, O. P. 438. Acțiunea... e lipsită de fermitate, șovăielnică. GHEREA, ST. CR. II 268. substantiv feminin fermitate
fermitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fermitate | fermitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | fermități | fermității |
plural | — | — |