FERMITÁTE s.f. Hotărâre neclintită, statornicie. [< ferm + -itate. / cf. fr. fermeté]. substantiv femininfermitate
FERMITÁTE s. f. caracter ferm; hotărâre neclintită, statornicie. (după fr. fermeté) substantiv femininfermitate
fermitáte s. f., g.-d. art. fermitắții substantiv femininfermitate
fermitate f. calitatea celor fermi: hotărîre, statornicie. substantiv femininfermitate
FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté). substantiv femininfermitate
FERMITÁTE s. f. Hotărîre neclintită, tărie morală, statornicie. Muncitorii sînt acum cu fermitate călăuziți și îndrumați de forțele conștiente, organizatorice, ale partidului. CĂLUGĂRU, O. P. 438. Acțiunea... e lipsită de fermitate, șovăielnică. GHEREA, ST. CR. II 268. substantiv femininfermitate
fermitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | fermitate | fermitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | fermități | fermității |
plural | — | — |