fermitate definitie

FERMITÁTE s.f. Hotărâre neclintită, statornicie. [< ferm + -itate. / cf. fr. fermeté]. substantiv feminin fermitate

FERMITÁTE s. f. caracter ferm; hotărâre neclintită, statornicie. (după fr. fermeté) substantiv feminin fermitate

fermitáte s. f., g.-d. art. fermitắții substantiv feminin fermitate

fermitate f. calitatea celor fermi: hotărîre, statornicie. substantiv feminin fermitate

FERMITÁTE s. f. Însușirea de a fi ferm, starea a ceea ce este ferm; stabilitate; hotărâre neclintită, tărie morală, statornicie. – Ferm + suf. -itate (după fr. fermeté). substantiv feminin fermitate

FERMITÁTE s. f. Hotărîre neclintită, tărie morală, statornicie. Muncitorii sînt acum cu fermitate călăuziți și îndrumați de forțele conștiente, organizatorice, ale parti­dului. CĂLUGĂRU, O. P. 438. Acțiunea... e lipsită de fer­mitate, șovăielnică. GHEREA, ST. CR. II 268. substantiv feminin fermitate