ferm definitie

FERM, -Ă adj. 1. Neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare. 2. (Despre contracte, înțelegeri) Încheiat în termeni preciși, definitiv. 3. Fix, stabil. [< fr. ferme]. adjectiv ferm

FERM, -Ă adj. 1. neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare. 2. (despre contracte, înțelegeri) încheiat în termeni preciși. 3. fix. (< fr. ferme) adjectiv ferm

*ferm, -ă adj. (fr. ferme, d. lat. firmus; it. fermo. V. infirm). Statornic, hotărît, tare: caracter ferm, a rămînea ferm în hotărîrea ta. Adv. În mod ferm: a fi ferm convins. – Se poate zice și firm. adjectiv ferm

ferm adj. m., pl. fermi; f. férmă, pl. férme adjectiv ferm

ferm a. statornic, hotărît: caracter ferm. adjectiv ferm

FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Plin de siguranță și de hotărâre; intransigent; (despre manifestări ale oamenilor) care denotă siguranță, hotărâre, tranșant, neșovăitor. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme. adjectiv ferm

FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. Plin de siguranță și de hotărîre, neșovăitor, neclintit, tare, constant. Convingere fermă. ◊ (Adverbial) Înfăptuind ferm și consecvent politica de pace, Statul sovietic urmărește cu vigilență uneltirile ațîțătorilor la război! SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Sta­bilit în mod hotărît, la un preț determinat și la un termen fix, asupra cărora nu se mai poate reveni. A obținut o comandă fermă. adjectiv ferm

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ferm

ferm   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ferm fermul fermă ferma
plural fermi fermii ferme fermele
genitiv-dativ singular ferm fermului ferme fermei
plural fermi fermilor ferme fermelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z