fericit definitie

fericít, -ă adj. (d. fericesc). Care e în stare de fericire: om fericit. Plăcut, norocos: întîmplare fericită. Titlu respectuos dat morților: fericitu întru amintire. adjectiv fericit

fericít1 adj. m., pl. fericíți; f. fericítă, pl. fericíte adjectiv fericit

fericít2 s. m. adjectiv fericit

fericit a. 1. care se bucură de fericire: om fericit; 2. care face plăcere, bucurie: întâmplare fericită; 3. cel ce se bucură de fericirea cerească: fericitul întru amintire. adjectiv fericit

FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care se află într-o stare de deplină mulțumire sufletească. 2. Adj. Care aduce fericire, provoacă mulțumire; care este bun, favorabil. 3. S. m. Primul grad de sfințenie acordat cuiva de sinod sau de papă. – V. ferici. adjectiv fericit

FERICÍT, -Ă, fericiți, -te, adj. 1. Care se află într-o stare de mare mulțumire sufletească, plin de bucurie. Privea fericită copila, Zîmbind către anii ce vin. FRUNZĂ, Z. 12. Ești fericită ca o zi cu soare. D. BOTEZ, P. O. 100. Amîndoi se duceau fericiți în odaia lor. VLAHUȚĂ, O. A. 118. ◊ (În exclamații) Fericit acel ce calcă tirania sub picioare! ALECSANDRI, P. A. 82. ◊ (Substantivat) Se bucura de frumusețea florilor... ca un fericit. ISPIRESCU, L. 8. 2. Care aduce fericire, satisface, provoacă mulțumire, care este bun, favorabil. Alegere fericită.Ghiță pîndea și-și ațintea urechea, nădăjduind o întîmplare fericită. SADOVEANU, M. C. 205. Noi nu vorbim de excepții fericite, ci de regula generală. GHEREA, ST. CR. II 339. Ce vînt fericit te-o adus pe la noi? ALECSANDRI, T. I 350. adjectiv fericit

!happy-end (angl.) [pron. hépiend] s. n., art. happy-endul; pl. happy-enduri adjectiv happy-end

fericì v. 1. a face fericit; 2. a se crede fericit. verb tranzitiv fericì

fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă verb tranzitiv ferici

FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. verb tranzitiv ferici

FERICÍ, fericesc, vb. IV. Tranz. 1. A considera, a numi, a socoti pe cineva fericit; a felicita. Toată lumea fericește pe Serdici. SAHIA, N. 113. Am fost unanimi în a ferici... pe amicul Manolache de cît noroc a avut și are. CARAGIALE, S. 124. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133. Dă-mi voie, dragă, să te sărut și să te fericesc de odorul ce-ai să capeți. ALECSANDRI, T. I 223. ♦ (Învechit) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. Fericim pe izvoditorii cărții romînești. GOLESCU, Î. 21. 2. A face pe cineva fericit. verb tranzitiv ferici

FERICITÁ vb. I v. felicita. verb tranzitiv fericita

FERICITÁ vb. I v. felicita. verb tranzitiv fericita

fericésc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimenĭ! – Vechĭ, feríc, a -á, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez. verb tranzitiv fericesc

FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut; a exprima cuiva urări de fericire cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc., a gratula. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut, fericit (pentru rezultatul obținut, pentru atitudinea avută etc.). [Var.: (înv.) fericitá vb. I] – Din fr féliciter. verb tranzitiv felicita

FELICITÁ, felícit, vb. I. Tranz. A adresa cuiva cuvinte de laudă pentru un succes obținut, pentru o realizare însemnată etc.; a exprima urări de fericire, de izbîndă pentru viitor cu prilejul unui eveniment important, al unei aniversări etc. lartă-mă că, dintre toți prietenii cari m-au felicitat de ziua mea, pe dum­neata te-am lăsat să-ți răspund la urmă. CARAGIALE, O. VII 298. Arhiepiscopul de Novgorod, unul din oamenii cei mai luminați a Rusiei pe atunce, felicită pre autorul anonim prin versuri. NEGRUZZI, S. II 146. Primesc vizita directorului teatrului... mai întîi mă felicită asupra succe­selor dobîndite în seara ajunului. RUSSO, O. 138. ♦ Refl. (Familiar) A se socoti mulțumit, fericit, satisfăcut (pentru rezultatul obținut). – Accentuat și: felicít. - Prez. ind. și: (învechit) felicitez (IBRĂILEANU, SP. CR. 146). – Variantă: (învechit) fericitá (NEGRUZZI, S. I 6) vb. I. verb tranzitiv felicita

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fericit

fericit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fericit fericitul ferici fericita
plural fericiți fericiții fericite fericitele
genitiv-dativ singular fericit fericitului fericite fericitei
plural fericiți fericiților fericite fericitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z