ferici definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeferici
- Vezi aici mai multe rimeferici
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufe
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cufer
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuci
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuici
FÉRIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care conține fier trivalent în compoziția sa. [< fr. ferrique]. adjectivferic
FÉRIC, -Ă adj. (despre substanțe) care conține fier trivalent. (< fr. ferrique) adjectivferic
féric adj. m., pl. férici; f. férică, pl. férice adjectivferic
FÉRIC, -Ă, ferici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are în compoziția sa fier trivalent. Acid feric. Oxid feric. – Din fr. ferrique. adjectivferic
FÉRIC, -Ă, ferici,-e, adj. (Despre substanțe) Care are fier trivalent în compoziția sa. Clorură ferică. adjectivferic
fericí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fericésc, imperf. 3 sg. fericeá; conj. prez. 3 să fericeáscă verb tranzitivferici
fericì v. 1. a face fericit; 2. a se crede fericit. verb tranzitivfericì
FERICÍ, fericesc, vb. IV. 1. Tranz. A considera pe cineva fericit. ♦ Refl. (Fam.) A se socoti mulțumit, satisfăcut (pentru cele făcute); a se felicita. ♦ (Rar) A felicita. ♦ (Înv.) A slăvi, a glorifica. 2. Tranz. și refl. A face sau a deveni fericit. – Din ferice. verb tranzitivferici
FERICÍ, fericesc, vb. IV. Tranz. 1. A considera, a numi, a socoti pe cineva fericit; a felicita. Toată lumea fericește pe Serdici. SAHIA, N. 113. Am fost unanimi în a ferici... pe amicul Manolache de cît noroc a avut și are. CARAGIALE, S. 124. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133. Dă-mi voie, dragă, să te sărut și să te fericesc de odorul ce-ai să capeți. ALECSANDRI, T. I 223. ♦ (Învechit) A slăvi, a proslăvi, a glorifica. Fericim pe izvoditorii cărții romînești. GOLESCU, Î. 21. 2. A face pe cineva fericit. verb tranzitivferici
fericá, V. fericesc. verb tranzitivferica
fericésc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimenĭ! – Vechĭ, feríc, a -á, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez. verb tranzitivfericesc
fericésc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimenĭ! – Vechĭ, feríc, a -á, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez. verb tranzitivfericesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiferici
| ferici verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)ferici | fericire | fericit | fericind | singular | plural | ||
| fericind | fericiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | fericesc | (să)fericesc | fericeam | fericii | fericisem | |
| a II-a (tu) | fericești | (să)fericești | fericeai | fericiși | fericiseși | ||
| a III-a (el, ea) | fericește | (să)fericeai | fericea | ferici | fericise | ||
| plural | I (noi) | fericim | (să)fericim | fericeam | fericirăm | fericiserăm | |
| a II-a (voi) | fericiți | (să)fericiți | fericeați | fericirăți | fericiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | fericesc | (să)fericească | fericeau | fericiră | fericiseră | ||