reduceri si promotii 2018
Definitie fer - ce inseamna fer - Dex Online

fer definitie

–FER Element secund de compunere savantă cu semnificația „care poartă”, „care produce”. [< it. -fero, fr. -fère, cf. lat. ferre – a purta, a duce]. substantiv neutru fer

-FÉR elem. „care poartă, conține”, „care produce”. (< fr. -fère, cf. lat. ferre, a purta) substantiv neutru fer

fer (est) și fĭer (vest) n., pl. feare, fĭare și (Mold.) fere (lat. fĕrrum, it. pg. ferro, pv. fr. fer, sp. hierro). Un metal cenușiŭ albăstriŭ, ductil, maleabil, foarte tenace și foarte uzitat în industrie. (E bi- și tetravalent, are o densitate de 7,84 și o greutate atomică de 56. Se topește la 1500°). Obĭect indefinit de fer: roata sre un fer în prejuru [!] eĭ. Fig. Spadă, sabie: a încrucișa feru cu cineva. Danga orĭ sigil: stampilat cu feru roș (înroșit în foc), feru țăriĭ. Fig. Est. Formă tip, aer: acest copil are feru familiiĭ. Pl. Lanțurĭ: hoț pus în feare. Fer de călcat, instrument de fer cu care, după ce se încălzește, se netezesc rufele. Feru pluguluĭ, brăzdar, botu care despică pămîntu. Feru sulițeĭ, vîrfu eĭ de fer. Cap de fer, 1) minte foarte rezistentă la muncă, 2) cap încăpățînat. Corp de fer, corp robust. Sceptru de fer, guvern de fer (fig.), guvernare energică saŭ aspră și despotică. A geme în feare, a fi în captivitate, în robie. – Pop. her și (Munt. est) hĭer. substantiv neutru fer

FER s. n. v. fier. substantiv neutru fer

FIER, (2, 3) fiare, s. n. 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie; (impr.) oțel (moale). ◊ Epoca fierului (sau de fier) = perioadă caracterizată prin introducerea și generalizarea folosirii fierului, în milen. II î. H., cu efecte revoluționare în domeniul confecționării uneltelor și a armelor și în producția de mărfuri, în comerț și în dezvoltarea structurilor sociale și politice. ◊ Loc. adj. De fier = tare, puternic, rezistent; neînduplecat; riguros, sever. ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier (ars sau roșu) prin inimă = a avea o senzație intensă și bruscă de durere, de spaimă etc. 2. Numele mai multor unelte, instrumente etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă; a) (adesea determinat prin „de călcat”) aparat electric folosit la călcatul rufelor sau al hainelor; b) (adesea determinat prin „de frizat”) instrument de forma unui clește care servește la ondulatul părului; c) (adesea determinat prin „de plug”) fiecare dintre cuțitele plugului; d) clește cu care se scot cărbunii din foc; e) (adesea determinat prin „roșu”) unealtă, vergea sau bucată de fier înroșită în foc, pentru arderea unor răni sau însemnarea vitelor cu marca proprietarului; f) lamă sau ascuțiș de armă tăioasă; p. ext. sabie. ◊ Expr. A trece prin ascuțișul fierului = a tăia, a omorî, a pustii, a trece pe sub ascuțișul sabiei. ♦ Bucată de oțel (în formă de drug). ♦ Fier vechi = obiecte de metal uzate, care nu mai pot fi utilizate și care se adună spre a fi retopite. ◊ Expr. A arunca (ceva) la fier vechi = a scoate din uz, a nu mai acorda nicio importanță unui lucru. 3. (La pl.) Lanțuri, cătușe cu care sunt legați prizonierii, deținuții. ♦ Piedică de cai făcută dintr-un lanț. [Var.: fer s. n.] – Lat. ferrum. substantiv neutru fier

luminoásă f., pl. e (rus. lomonós, id., infl. de rom. luminos). Un fel de clematită numită și năprasnică. Altă plantă, numită și ĭarba feruluĭ (V. ĭarbă1). substantiv neutru luminoasă

CHEMIN DE FER s.n. Joc de noroc asemănător bacaralei, la care fiecare jucător devine pe rând bancher (2). [Pron. șmen dö fer. / < fr. chemin de fer]. substantiv neutru chemindefer

CHEMIN DE FER [ȘMEN DÖ FER] s. n. inv. joc de noroc asemănător bacaralei, la care fiecare jucător devine pe rând bancher (2). (< fr. chemin de fer) substantiv neutru chemindefer

CHEMIN DE FER s. n. Joc de noroc asemănător cu bacaraua. [Pr.: șmẽ dö fér]. – Cuv. fr. substantiv neutru chemindefer

chemin de fer (fr.) [pron. șmẽ dö fer] s. n. substantiv neutru chemindefer

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fer

fer   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fer ferul
plural
genitiv-dativ singular fer ferului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z