fenomenologie definitie

FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Gen. -iei. / < fr. phénoménologie]. substantiv femininfenomenologie

fenomenologíe s. f., art. fenomenología, g.-d. fenomenologíi, art. fenomenologíei substantiv femininfenomenologie

fenomenologie f. reprezentarea diferitelor grade de desvoltare ale cunoștinței (în filozofia lui Hegel). substantiv femininfenomenologie

FENOMENOLOGÍE s. f. 1. studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu. 2. (la Hegel) descrierea istoriei spirituale a conștiinței, care se ridică de la certitudinea senzorială la „știința absolută”. 3. curent filozofic idealist, întemeiat de E. Husserl, care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. (< fr. phénoménologie) substantiv femininfenomenologie

FENOMENOLOGÍE s. f. 1. Curent în filosofie care își propune să studieze fenomenele conștiinței prin prisma orientării și a conținutului lor, făcând abstracție de omul real, de activitatea lui psihică concretă și de mediul social. 2. (La Hegel) Teorie filosofică în care se afirmă primatul conștiinței asupra existenței și se încearcă în mod rațional descrierea procesului dezvoltării conștiinței. 3. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, așa cum se manifestă ele în timp și spațiu. – Din fr. phénoménologie. substantiv femininfenomenologie

FENOMENOLOGÍE s. f. Doctrină filozofică idealistă-subiectivistă reacționară, care își propune să studieze fenomenele conștiinței rupîndu-le de lumea materială și făcînd abstracție de omul conștient, de activitatea lui psihică și de mediul social. Fenomenologia este «știința » eului pur, a « eului » care nu mai are nici o legătură cu omul concret, trăind într-o societate dată. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 109. substantiv femininfenomenologie