femeiușcă f. 1. (ironic) femeie; 2. partea femeiască la animale. substantiv feminin femeiușcă
FEMEIÚȘCĂ, femeiuști, s. f. 1. Diminutiv al lui femeie. 2. Femeie drăguță, vioaie, plină de temperament. ♦ Femeie ușoară, neserioasă. 3. Femelă. [Pr.: -me-iuș-] – Femeie + suf. -ușcă. substantiv feminin femeiușcă
FEMEIÚȘCĂ, femeiuști, s. f. 1. Diminutiv (uneori cu nuanță peiorativă) al lui femeie. Raveica, dintr-o femeiușcă ajunse în cîțiva ani groasă cît malul. CAMILAR, N. I 331. Cireșica, a treia nevastă, era o femeiușcă durdulie, mai tînără decît cele trei fete ale lui măritate. BART, E. 265. 2. Animal de sex femeiesc; femelă. Femeiuștile și-au ales sălaș și au făcut cuib aici în munte. SADOVEANU, V. F. 18. substantiv feminin femeiușcă
femeĭúșcă f., pl. ște și (vest) șce. Femeĭe mică. Femelă. substantiv feminin femeĭușcă
!femeiúșcă s. f., g.-d. art. femeiúștii; pl. femeiúști substantiv feminin femeiușcă
femeiușcă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | femeiușcă | femeiușca |
plural | femeiuște | femeiuștile | |
genitiv-dativ | singular | femeiuști | femeiuștei |
plural | femeiuște | femeiuștelor |