felurit definitie

felurít adj. m., pl. feluríți; f. felurítă, pl. feluríte; g.-d. pl. (antepus, neprecedat de alt determinant cu formă cauzală marcată) felurítor / ac. m. a, la feluríți, f. a, la feluríte (opiniile feluritor oameni / acestor feluriți oameni, a feluriți oameni) adjectiv felurit

felurít, -ă adj. Divers, de tot felu: felurițĭ oamenĭ. Adv. În mod felurit. adjectiv felurit

felurit a. de tot felul. adjectiv felurit

FELURÍT, -Ă, feluriți, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). [Var.: (reg.) feliurít, -ă adj.] – V. feluri. adjectiv felurit

FELURÍT, -Ă, feluriți, -te, adj. Variat, divers; diferit, deosebit (de altceva). Îl întrebam cu cea mai mare curio­zitate o grămadă de lucruri felurite. SADOVEANU, O. VII 230. La Iași, băiete, se vorbește despre tine Felurite verzi ș-uscate, cîte nici în cap nu-ți vine! HAȘDEU, R. V. 59. Fumul întuneca odaia și vorba felurită se curmezeșea (= se întretăia). RUSSO, O. 47. ◊ (Adverbial) [Biserica Curții de Argeș] se străvedea ca într-o colivie, printre ale cării grosolane zăbrele se zăreau, chiar de acum strălucitoare, tuleiele-i de marmoră, unele felurit împletite, altele viu colorate. ODOBESCU, S. II 503. – Variantă: (regional) feliurít,-ă (CREANGĂ, P. 106) adj. adjectiv felurit