felinar definitie

fanár n., pl. e (ngr. fanári, vgr. phanárion, dim. d. phanós, care vine d. phaíno, apar, mă arăt; turc. fenar, pop. fener, rus. fonárĭ, rut. fonar, alb. bg. fener. V. fanal, fenomen, fantazie). Mold. sud. Lanternă, cutie de sticlă în care arde o lampă orĭ o lumînare adăpostită de vînt. – Rar și fenér (d. turc.). În nord fînar, pop. fînarĭ (d. rut.). În Munt. ș. a. felinár. – Vechĭ, rar fan, pl. urĭ (ngr. fanos)- substantiv neutrufanar

felinár (felináre), 1. Lanternă. – 2. Dispozitiv pentru iluminat prevăzut cu un glob de sticlă, folosit în iluminatul public, fanar. – 3. (Arg.) Ochi. Origine obscură. Pare a fi rezultatut al lui fanar, sau tc. fenar, prin intermediul unui der. cu suf. de agent *fenerar, disimilat posterior (Candrea; DAR). substantiv neutrufelinar

felinar, felinare s. n. ochi substantiv neutrufelinar

felinár, V. fanar. substantiv neutrufelinar

felinár s. n., pl. felináre substantiv neutrufelinar

felinar n. cutie de sticlă în care se pune o lumină la adăpostul vântului. [Turc. FENAR (cu epenteza unui l); v. fanar]. substantiv neutrufelinar

FELINÁR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, alimentat cu petrol și prevăzut cu un glob de sticlă ce adăpostește flacăra produsă de un fitil aprins; fanar. – Cf. tc. fener. substantiv neutrufelinar

FELINÁR, felinare, s. n. Dispozitiv pentru luminat, portativ sau fix, format dintr-un schelet metalic, cu rezervor pentru petrol, pe care este montat un glob de sticlă pentru a adăposti fitilul aprins sau dintr-o cutie cu pereți de sticlă care adăpostește o sursă de lumină, de obicei o flacără. V. lanternă, lampă. Podarul caută să-și lumineze calea cu felinarul, ale cărui raze roșietice străbat cu greu prin întunericul nopții. BOGZA, C. O. 287. Un felinar, în mijlocul curții, împrăștia fire lungi de aur. SADOVEANU, O. VI 219. Spre sară, cînd toate ulițile orașului sînt luminate prin felinare mari... vede omul tot orașul și toată marea parcă este aprinsă. GOLESCU, Î. 111. substantiv neutrufelinar