fecundat definitie

FECUNDÁT s.n. Fecundare. [< fecunda]. adjectiv fecundat

FECUNDÁT vb. tr. a face fecund; a provoca fecundația. (< fr. féconder, lat. fecundare) adjectiv fecundat

fecundát s. n. adjectiv fecundat

FECUNDÁT1 s. n. Faptul de a fecunda. – V. fecunda. adjectiv fecundat

FECUNDÁT2, -Ă, fecundați, -te, adj. În care crește o nouă ființă. – V. fecunda. adjectiv fecundat

FECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundație, a pune în stare de procreație. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder]. verb tranzitiv fecunda

fecundá (a ~) vb., ind. prez. 3 fecundeáză verb tranzitiv fecunda

fecundà v. a face fecund, productiv. verb tranzitiv fecundà

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A provoca o fecundație, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare. verb tranzitiv fecunda

FECUNDÁ, fecundez, vb. I. Tranz. A pro­voca procesul fecundației, a pune în stare de procreație. ◊ Intranz. (Poetic) Soarele arde cîmpiile și în aer se împrăștie mirosul voluptos al pămîntului care fecundează. DEMETRESCU, O. 148. verb tranzitiv fecunda

*fecundéz v. tr. (lat. fecundare). Fac fecund, fac productiv. verb tranzitiv fecundez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului fecundat

fecundat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fecundat fecundatul fecundată fecundata
plural fecundați fecundații fecundate fecundatele
genitiv-dativ singular fecundat fecundatului fecundate fecundatei
plural fecundați fecundaților fecundate fecundatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z